Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Faith’

Trebuie sa ma botez din nou?” Multi din crestinii ortodocsi reinnoiti s-au intrebat daca ar trebui sa se boteze ca adulti. Inteleg intrutotul aceasta intrebare, caci eu insumi, recunosc, nu m-am simtit intotdeauna confortabil in legatura cu botezarea pruncilor in Biserica Ortodoxa. De asemenea mi-am pus si alte intrebari: “Cum poate un copil sa creada si sa fie botezat?” “Unde se arata in Scriptura botezul unui copil?” “Botezarea copiilor poate fi motivul pentru care Biserica Ortodoxa contemporana are nevoie de reinnoire si re-evanghelizare?”

Aceste intrebari erau asa de importante pentru mine incat am refuzat sa sustin in mod activ si sa incurajez botezarea pruncilor pina cand nu am obtinut niste raspunsuri satisfacatoare. O data am refuzat chiar privilegiul de a fi cavalerul de onoare la nunta unui prieten apropiat daca nu eram absolvit de responsabilitatea de a-i boteza primul nou nascut. Doar dupa ce a fost de acord cu cererea mea mi-am dat consimtamantul.

Stiind ca in calitate de crestin devotat nu puteam sa ma abtin la nesfarsit de a lua o decizie in aceasta privinta, am inceput sa studiez intens Sfanta Scriptura si istoria Crestinismului timpuriu. Am hotarat ca nu voi inceta studiul pina cand nu voi gasi raspunsul acceptat de mintea si inima mea. In mod surprinzator, subiectul era mult mai complex decat am crezut la inceput. Trebuie sa recunosc ca la inceput argumentul in favoarea botezarii pruncilor parea la fel de valid ca si teoria conform careia pamantul are forma de tigara. Totusi, am descoperit multe aspecte care sunt de obicei necunoscute mireanului obisnuit si care cred ca vor fi utile pentru cei care sunt acum intr-o dilema doctrinara similara cu cea in care am fost. Acum pot sa afirm ca dupa ce am aflat argumentele unora dintre cei mai respectati invatati in acest domeniu, exista probe foarte solide in favoarea botezarii pruncilor de catre parintii crestini.

Inainte de a va dezvalui ceea ce am descoperit, cred ca este important sa subliniez ca, desi am petrecut luni de zile studiind acest subiect, nu pretind ca sunt vreun teolog, profesor in Istoria bisericii sau vreun savant grec. Nu sunt expert in acest subiect; sunt un student care invata despre asta. Totusi, este important de asemenea sa semnalez ca dovezile si argumentele din acest studiu nu sunt in esenta creatia mea ci reprezinta o sinteza a cercetarilor si concluziilor elaborate de cativa carturari de renume. Scopul meu nu este sa fiu foarte tehnic, sa ilustrez particularitatile minutioase ale fiecarui contra argument, sau sa-l determin pe cititor sa studieze documentele originale pentru a discuta controvesele gramaticale din jurul textelor. Nu ca as considera aceste investigatii neimportante, dar ma abtin sa fac acestea pentru ca nu cred ca este foarte util pentru mireanul de rand. In orice caz, oamenii de stiinta sunt mult mai bine calificati sa defineasca si sa explice aceste lucruri cu exactitate.

Avand in vedere aceasta introducere, permiteti-mi sa trec la subiectul acestui articol. Cum se face ca acum recunosc valabilitatea botezului pruncilor pe cand inainte eram foarte neincrezator in aceasta privinta? Voi enumera cateva motive mai jos, intr-un mod cat mai direct si mai concret. Cateva aspecte vor avea nevoie de putine explicatii, dar majoritatea vor cuprinde doar o afirmatie sau doua. La sfarsitul listei, voi oferi cateva concluzii si conceptii despre botezul pruncilor. Am clasificat dovezile in favoarea practicarii botezului copiilor pe baza a 3 directii principale: Sfanta Scriptura, Istoria si Sfintii Parinti ai Bisericii timpurii. Recunosc ca este posibil ca fiecare argument sa nu fie de sine statator, dar luate impreuna argumentele prezinta un tablou relevant.



SFANTA SCRIPTURA

Cuvantarea lui Petru

Evanghelia a fost proclamata prima data in ziua Cincizecimii de catre Apostolul Petru. In predica sa inspirata de Duhul Sfant a aratat in mod clar ca bincuvantarea si promisiunea mantuirii nu este doar pentru adulti, ci si pentru copii.

Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru. (Faptele Apostolilor 2:38,39).

De asemenea, este interesant sa subliniem ca acest citat din cuvantarea lui Petru in ziua Cincizecimii nu afirma doar faptul ca “… vouă este dată făgăduinţa şi copiilor”, ci “vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri ceea ce dovedeste ca acesti copii erau inca destul de mici pentru a fi considerati sub protectia si autoritatea parintilor lor. Acest argument este intarit si de faptul ca era un lucru obisnuit ca femeile si barbatii sa se casatoreasca la varste foarte fragede, la 12-13 ani, respectiv. De aici, putem trage concluzia ca acesti copii la care se refera Petru erau juvenili, sau cel mult, aflati in preadolescenta.

Botezul familiilor

Desi aceasta este o dovada indirecta din Sfanta Scriptura, faptul ca in Biblie se mentioneaza ca “familii” intregi se botezau reprezinta o dovada probabila ca si copiii si nou nascutii erau botezati. Am botezat şi casa lui Ştefana. . . ” (1 Corinteni 1:16) (Un inger i-a vorbit lui Cornelius) „Trimite la Iope şi cheamă pe Simon, cel numit şi Petru. Care va grăi către tine cuvinte, prin care te vei mântui tu şi toată casa ta. ” (Mai tarziu cand Petru a ajuns la casa lui Cornelius)”… a prouncit sa fie botezati.” (Fapte 11:13b, 14; Acts 10:48a)” Iar după s-a botezat şi ea (Lydia din Thyatira) şi casa ei. . . (Fapte 16:15a) „Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta. . . si s-a botezat el şi toţi ai lui îndată. “(Fapte 16:31, 33b) Cuvantul grecesc oikos, tradus pin „casa” sau „familie”, include ca sens, in mod traditional, nou nascutii si copiii din cateva motive. Nu exista nici o dovada ca acest cuvant, folosit fie in Grecia laica sau in Grecia biblica sau in scrierile Iudaismului elenist, se refera ca sens doar la adulti. Analogul cuvantului “casa” in Vechiul Testament semnifica intreaga familie. Traducerea greceasca a manuscriptelor ebraice originale (realizata in anul 250 inainte de Hristos) foloseste acest cuvant pentru a traduce cuvantul ebraic ce semnifica familia completa (barbati, femei, copii, nou nascuti). In mod asemanator, stim ca expresia „el si casa lui” se refera la familia intreaga; folosirea acestei expresii in Vechiul Testament demonstreaza acest lucru prin mentionarea in mod specific a prezentei pe alocuri a copiilor si nou nascutilor.

Nu s-a inregistrat nici un botez de copii majori de catre parinti crestini

Daca botezul copiilor nu ar fi fost acceptat in timpul Noului Testament, atunci unde este mentionata in Scriptura alternativa si anume: botezul copiilor proveniti din parinti crestini, de indata ce au devenit majori? Biblia nu da niciodata vreun exemplu de botez al unui copil crestin ajuns major. Este de asemenea important ca in Sfanta Scriptura nu se vorbeste de „o varsta a responsabilitatii sau a ratiunii” ( despre care multi arata ca ar fi la 13 ani) cand capacitatea copilului de a crede in Evanghelie este destul de dezvoltata pentru a primi botezul. Nici nu se afirma in Biblie ca toti copiii se afla “intr-o stare de suspensie in privinta mantuirii” pina cand vor implini o anumita varsta, ceea ce cred cei care sustin teoria “varstei responsabilitatii”.

Puterea mantuitoare a prezentei lui Hristos in Sfantul Botez

Desi un oponent al botezului copiilor, Dr. Jewett, in cartea sa “Botezul copiilor si Purtatorul Harului” ajunge la o concluzie foarte logica in privinta botezului, inteles ca o revarsare a unei puteri spranaturale:

“…se crede ca botezul inlatura vina pacatului etern, asa incat oricine paraseste aceasta viata fara a fi botezat este amenintat de osanda vesnica. Acesta este un motiv real pentru a concluziona necesitatea botezului copiilor. De fapt, este aproape imposibil sa punem sub semnul intrebarii botezli copiilor fara aceasta teologie sacra, de vreme ce un raspuns afirmativ este o concluzie evidenta.”

Cu siguranta ca daca ar exista o urma de pacat asupra oricui este nascut in aceasta lume, ar fi nevoie ca fiecare sa fie spalat de orice impuritate inainte de a parasi aceasta viata trecatoare. “Teologia sacra” din Biblie arata ca aceasta nevoie exista din moment ce “…precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii.” (Romani 5:12) Din acest motiv „… Nu este drept nici unul” ( adica nici copiii). (Romani 3:10) Cum sunt acesti copii curatati de pacatul primit prin rasa lui Adam? Sunt salvati prin puterea regenerativa a botezului si prin credinta Bisericii (respectiv prin crestinul credincios):

El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt.” (Tit 3:5)

Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos.” (Fapte 2:38)

Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.. (Ioan 3:5)

„…când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă. Iar această mântuire prin apă închipuia botezul , care vă mântuieşte astăzi şi pe voi.” (1 Petru 3:20,21)

Botezul nu reprezinta doar o marturie simbolica a Domnului in inima unui credincios adult, ci este un instrument dinamic de exercitare a puterii Evangheliei (moartea si invierea lui Iisus Hristos) in viata omului (Romani 6:4). Prin botezul crestin ne intalnim si ne identificam cu Insusi Iisus Hristos. Acesta este unul din motivele pentru care Pavel explica botezul ca fiind modalitatea de a “ne imbraca” in Hristos (Galateni 3:27). Nu este o simpla metafora, Domnul transforma un om prin sfantul botez.

Simbolurile mantuirii si botezului din Vechiul Testament se refera si la copii:

  1. Circumcizia, semnul legamantului lui Dumnezeu cu poporul lui Avram, se savarsea asupra oricarui baiat la 8 zile de la nastere (Geneza 17:12). Multi vad o paralela directa intre circumcizie si botezul crestin in unele pasaje din Scriptura, cum ar fi Coloseni 2:11, 12: “În El aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos; ingropaţi fiind împreună cu El prin botez…” Daca botezul este “circumcizia Noului Testament” atunci cu siguranta ca nu poate exsita nici o obiectie in privinta „pecetluirii” copilului nascut intr-o familie crestina cu Noul Legamant intru Hristos.
  2. In Vechiul Testament, trecerea prin Marea Rosie a poporului evreu sub conducerea lui Moise este vazuta ca o prevestire a botezului crestin. Urmatorul pasaj din Noul Testament arata clar acest lucru: Căci nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi că părinţii noştri au fost toţi sub nor şi că toţi au trecut prin mare. Şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare. Şi toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească; Şi toţi, aceeaşi băutură duhovnicească au băut, pentru că beau din piatra duhovnicească ce îi urma. Iar piatra era Hristos.’’(1 Corinteni 10:1-4) Este demn de mentionat ca „toti au fost botezati” prin traversarea Marii Rosii sub indrumarea lui Moise. El nu i-a lasat pe nou nascuti sau pe copii pe tarmurile Egiptului ca sa devina prada armatelor lui Faraon doar pentru ca nu erau destul de maturi pentru a crede in promisiunea Vechiului Legamant. In schimb, incredintati in bratele credintei parintilor lor, ei au fost trecuti dincolo prin „botezul lui Moise”.
  3. Salvarea intregii familii a lui Noe intr-o arca poate fi vazuta, de asemenea, ca o prevestire a botezului care include si copiii. Tot ce trebuie spus, ca si in cazul trecerii Marii Rosii, este ca intreaga familie a fost imbarcata in arca. De ce sa lasam copiii in afara „arcii” botezului?

Filozofia Seculara redefineste “Credinta” si “ Individul”

Larry Christenson, in pamfletul sau „Cum ramane cu Botezul”, il citeaza pe Edmund Schlink (autor al Doctrinei Botezului) care afirma ca respingerea botezului copiilor era bazata pe filozofia laica a secolului al saisprezecelea care promova individualismul omului si nu era rezultatul unei cautari noi in Sfanta Scriptura:

“Botezul era vazut drept un act al mintii si al vointei, in termeni rationalistici si volitionali. “Deoarece un copil nu poate gandi sau lua o decizie, nu poate avea credinta si prin urmare nu trebuie botezat.” Pina astazi, acesta este singurul argument adus impotriva validitatii botezului copiilor. Unii interpreteaza afirmatia ca si cum ar fi un adevar evident: “Un copil nu poate crede.” Dar acest adevar, la o examinare mai atenta, nu este nici evident nici biblic.”

Dupa cum spune si Christenson, credinta nu este un simplu produs al ratiunii ci o relatie. Este o relatie de dragoste si incredere, o relatie care nu se limiteaza doar la ratiune. Iata cateva pasaje din Scriptura care sustin posibilitatea unei “credinte infantile”:

Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele. (Psalm 21:9)

Şi cine va sminti pe unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare. ’’ (Marcu 9:42)

Că iată, cum veni la urechile mele (Elizabeta) glasul salutării tale (Maica Domnului), pruncul (Ioan Botezatorul) a săltat de bucurie în pântecele meu. ’’ (Luca 1:44)


ISTORIA BISERICII

  • Policarp a afirmat in timpul martiriului sau (167/8 A.D.) ca fusese in „slujba lui Hristos’’ timp de 86 de ani. Alte date inregistrate referitoare la viata lui Policarp arata posibilitatea faptului ca avea 86 de ani de la nastere. In “Originile Botezului Copiilor” Jaochim Jeremias ajunge la urmatoarele concluzii, in legatura cu cele de mai sus: “In orice caz, aceasta arata ca parintii lui erau deja crestini, sau cel putin au fost convertiti destul de repede dupa nasterea lui. Parintii lui erau pagani la nasterea sa, el ar fi fost botezat odata cu intreaga „casa” in momentul convertirii lor. Dar chiar daca parintii sai erau crestini, cuvintele “in slujba lui Hristos timp de 86 de ani” sustin mai degraba ideea botezului imediat dupa nastere decat a unui botez la o „varsta matura”… pntru care nu exista nici o dovada.”
  • Jeremias presupune o teorie similara pentru Policrates din Efes. In anii 190/91, scriind un mesaj pentru Roma in privinta disputei asupra Pastelor, Policrates afirma ca are “saizeci si cinci de ani intru Domnul”. De vreme ce referirea la varsta sa este facuta „din cauza preocuparii lui pentru stabilitatea sa imaculata si indelungata fata de Crestinism” Jeremias postuleaza ca botezul “a avut loc indata dupa nastere, neexistand o varsta limita pentru botez.”
  • Justin Martyr aduce inca o marturie a practicarii botezului infantil, afirmand ca multi varstnici, barbati si femei, de saizeci si saptezeci de ani au fost discipoli ai lui Hristos inca din copilarie.
  • Nu s-a inregistrat nici un incident in istoria timpurie a bisericii care sa demonstreze ca botezul era interzis vreunei persoane pina la o anumita varsta sau ca dreptul unui parinte crestin de a-si boteza copiii fusese pus la indoiala sau se renuntase la el.
  • Desi din secolul al treilea exista mai multe marturii de botezuri ale unor copii de crestini la o varsta frageda, in toata literatura si culegerile de inscriptii din acel secol nu exista un singur exemplu de parinti crestini care sa fi amanat botezul copiilor lor.
  • Nici macar ebionitii, novatinii, arienii, donatistii, montanistii sau alti eretici nu au respins botezul copiilor; multi dintre ei chiar l-au practicat.
  • Exista o asemanare semnificativa intre botezul iudaic prozelit (prin care paganii erau convertiti la Iudaism) si botezul crestin timpuriu. Asemanarile intre botezul crestin timpuriu si botezul prozelit, din punct de vedere al terminologiei, interpretarii, simbolismului si al ritualului sunt notabile. Este foarte interesant faptul ca botezul savarsit in Biserica a urmat botezului prozelit prin care copiii si nou nascutii erau botezati in momentul convertirii familiei. Acest fapt este indeosebi semnificativ pentru ca la inceput Biserica era compusa in principal din evrei convertiti.
  • Nu exista nicio dovada ca cineva ar fi fost impotriva botezului infantil la inceputurile Bisericii pe motivul ca trebuie intai sa „crezi” si apoi sa fii botezat. Tertulian (160 – 230 A.D.) a fost singurul care a pus sub semnul intrebarii botezului infantil. Totusi, o buna parte din obiectiile sale se datorau ereziei conform careia pacatul dupa botez este aproape de neiertat.
  • Ciprian, un lider arhiepiscop din Africa de Nord a convocat in Cartagina un sinod format din saizeci si sase de arhiepiscopi pentru a discuta daca botezul copiilor ar trebui amanat pina la implinirea a 80 de zile de la nastere sau pina la a doua sau a trei zi, cum era in mod obisnuit. Decizia lor unanima a sustinut practica universal acceptata pe care o urmasera intotdeauna.


PARINTII BISERICII TIMPURII

  • Un invatator crestin timpuriu, Irineus (120-202 A.D.), scria urmatoarele:

„El a venit sa ne salveze pe toti prin El Insusi – pe toti, care prin El sunt renascuti intru Dumnezeu – prunci, copii, tineri si batrani. De aceea El a trecut prin toate varstele, facandu-se un prunc pentru prunci, sfintindu-i pe prunci; un copil pentru copii, sfintindu-i pe cei aflati la acea varsta si in acelasi timp devenind pentru ei un exemplu de pietate, virtute si respect;facandu-se un tanar pentru cei tineri, devenind un exemplu pentru tineri si sfintindu-i pe ei intru Domnul.”

Citim aici ca Iisus Hristos a venit pentru ca toti sa putem fi renascuti intru Domnul. “Cum poate un copil sa fie renascut daca nu poate sa creada?” ar putea sa intrebe cineva. Intreb in schimb, “Cum poate un copil sa fie renascut daca parintii sai crestini au refuzat sa-l boteze?” Un copil care nu a atins “varsta responsabilitatii/ratiunii” nu poate fi renascut pina cand nu implineste varsta de treizeci de ani cand are nevoie sa fie renascut?

  • Conceptia lui Origen (185-254 A.D.) despre botez este directa si transparenta:

“Caci ce este pacatul? Ar putea un copil care tocmai s-a nascut sa comita un pacat? Si totusi el este pacatos, fapt pentru care se porunceste sa se faca un sacrificiu, dupa cum se arata la Iov 14:4 si in Psalmul 51:5-7. Din acest motiv Biserica a primit de la Apostoli datina de a-i boteza si pe copii. Caci barbatilor carora li se incredintasera tainele divine stiau ca in fiecare om exista un simbure de pacat care trebuie curatat prin apa si Duhul Sfant.”

In Omilia sa despre Luca el isi afirma din nou credinta in botezul copiilor:

“Pruncii sunt botezati pentru iertarea pacatelor. Ce pacate? Cand au pacatuit ei? De fapt, niciodata, bineinteles. Si totusi: ” Nici unul nu este curat.” (Iov 14:4). Dar pacatul este curatit numai prin taina botezului. Acesta este motivul pentru care copiii sunt botezati.”

  • Perceptia lui Hipolitus (170-236 A.D.) despre botezul copiilor este de asemenea clara si directa:

“Si mai intai botezati pe cei mici; si daca ei pot sa vorbeasca pentru ei, atunci asa sa faca; iar daca nu, parintii sau alte rude vor vorbi in numele lor.”

  • Nu este nici macar un Parinte al Bisericii care sa nege sau sa puna sub semnul intrebarii validitatea botezului la copii. In nici o situatie sau in nici un moment nu a fost perceput ca un fenomen inventat in vremea de dupa Noul Testament.



CATEVA COMENTARII SI CONCLUZII FINALE:

Cred ca dovezile pe care le-am prezentat pina acum isi merita atentia cuvenita. Totusi, inainte sa termin acest articol, as dori sa fac cateva comentarii si observatii semnificative despre subiectul botezului copiilor.

De multe ori dezbaterea privind botezul copiilor este defensiva; cei care cred ca botezul adultilor este singura forma valida ii provoaca pe cei care practica botezul infantil, incarcand sa dovedeasca faptul ca este o practica inacceptabila. Dar daca ar fi interogati cei care favorizeaza in mod exclusiv botezul adultilor? Ce raspunsuri ar putea da la intrebari care efectiv nu s-au adresat pina acum? Intrebari precum acestea:

  • Daca botezul copiilor este o inventie tarzie, cand a inceput si cine a inceput-o? Care este originea sa?
  • De ce nu exista proteste impotriva valabilitatii botezului infantil la inceputurile Bisericii?
  • Unde se arata in mod expres in Scriptura ca botezul pruncilor sau al copiilor este interzis?
  • Cum se face ca Dumnezeu a stabilit un legamant, o relatie comuna cu triburile Israelului in Vechiul Testament, dar voi interpretati Noul Testament ca desfiinteaza credinta unei familii intregi avand pe tata drept capul familiei, in favoarea unei credinte exclusiv individualiste?
  • Unde se mentioneaza in Scriptura o varsta anume pentru botez?
  • Chiar daca ar exista o varsta anume cand credinta cuiva ar atinge “maturitatea”, cum am putea dicernce care este ea? Credinta nu se maturizeaza continuu? Cand este credinta destul de matura pentru botez si cand nu este? Cine poate sa judece?
  • Unde arata Biblia ca pruncii sunt eliberati de efectele Caderii doar pentru ca nu sunt destul de maturi pentru a crede? (Pina si faptura este sub blestemul caderii omului – Romani 8:19-21).
  • Cum ramane cu semnificatiile botezului din Biblie si cu cele din Crestinismul timpuriu, altele decat cele care definesc botezul drept un semn vizibil de pocainta, si anume: o innoire prin Duhul Sfant (Tit 3:5), o altoire in trupul lui Hristos (1 Corinteni 12:13), o trecere de sub robia Diavolului in domnia lui Hristos (Romani 6:17), o expresie a manifestarii lui Dumnezeu (Luca 3:21, 22), o primire intru legamantul Domnului (Coloseni 2:11), un act de adoptie al Domnului si imbracarea noastra intru Hristos (Galateni 3:26,27)? De ce aceste lucruri sa nu fie ingaduite unui copil dintr-o familie crestina?
  • Daca ar fi existat o regula sa se boteze copiii la o varsta mai mare, de ce nu exista in Biblie sau in istoria Bisericii timpurii dovezi despre instructiunile date parintilor pentru a-si ajuta tinerii adolescenti sa se pregateasca pentru botez?
  • Daca se admite ca botezul este pentru iertarea pacatelor, de ce ar acorda Biserica vreodata botezul copiilor daca nu ar exista nimic la copii care sa fie iertat? In acest context, harul botezului nu ar parea superflu?
  • In esenta, lasand deoparte toate plemicile, prejudecatile si urzelile academice, ce principiu biblic este incalcat daca un copil este botezat si credinta lui se maturizeaza in timp?

Exista un motiv solid datorita caruia este greu de raspuns acestor intrebari: botezul copiilor nu este o inventie ci este o practica a Bisericii timpurii.

Mi se spune mereu ca este incorect sa permitem copiilor sa fie botezati din cauza ca ordinea din Biblie este mai intai sa crezi si apoi sa te botezi. (Marcu 16:16). Eroarea in acest mod de gandire consta nu in faptul ca este incorect sa ai o credinta matura inaintea botezului, dar pentru ca nu putem aplica o regula destinata adultilor si in cazul copiilor. Biblia nu a fost scrisa pentru copii si de aceea nu le va da nici o indrumare spre ceva anume. Ei se afla in grija parintilor care pot sa auda, sa inteleaga si sa creada. In plus, exista o distinctie importanta intre botezul unui copil si cel al unui adult credincios – unul are nevoie de pocainta, iar celalalt nu.

Este de asemenea important sa recunoastem ca Noul Testament consemneaza inceputurile crestinilor. De aceea, pe alocuri el poate fi citit ca un jurnal misionar. Sunt sigur ca daca as incepe o munca de apostolat intr-o tara total pagana, daca as scrie pentru acei oameni si as consemna progresul predicarii Evangheliei, nu as mentiona botezul copiilor nici macar o data.

Unii ar putea sa intrebe de ce Ioan Hristostomul, Grigorie Teologul (de Nazianz), Vasile cel Mare si Ieremia au fost botezati ca adulti, chiar daca aveau cel putin un parinte crestin.

Cea mai timpurie dovada ca parintii crestini se abtineau de la botezul copiilor imediat dupa nastere dateaza de la mijlocul secolului al patrulea (Grigorie este primul exemplu, in anul 360 A.D) Totusi, nici unul din acesti oameni nu si-au intarziat botezul din cauza credintei. Cu siguranta ca Grigorie si Ioan Hristostomul la 30 de ani, Ieremia la 20 si Vasile la 27 (varstele la care au fost botezati) ajunsesera la “varsta ratiunii” si la credinta individuala cu mult timp inainte. Si-au amanat botezul plecand de la premisa falsa ca vor ajunge mai lesne in rai daca isi vor reduce timpul cat au pacatuit dupa botez. Nici unul din acestia nu au pus sub semnul intrebarii validitatea botezului copiilor.

Botezul de unul singur, desigur ca nu este de ajuns. El trebuie insotit de o credinta adevarata. Nici un parinte nu ar trebui sa-si boteze copilul daca el insusi nu si-a luat angajamentul de a sluji lui Iisus Hristos si de a-si creste copilul dupa Cuvantul Domnului. Ca adulti, suntem chemati sa acceptam provocarea botezului nostru si sa ne dedicam viata lui Hristos. Daca nu indeplinim aceasta, noi respingem pe Hristos si darul mantuirii pe care ni l-a pus la dispozitie inca de la nastere.

Revenind de unde am plecat, inchei acest articol cu intrebarea pusa si la inceput: “Trebuie sa ma botez din nou?” Avand in vedere faptul ca botezul nostru din copilarie este valabil, raspunsul biblic la aceasta intrebare este clar: Este un Domn, o credinţă, UN botez.” (Efeseni 4:4,5) Daca ai fost botezat o data, nu este nevoie sa te mai botezi inca o data. Va invit atunci sa purtam marturia adevarului botezului nostru traind pentru Acela care a murit si a inviat pentru noi.

Read Full Post »

Rugaciunea de mai jos face parte din Acatistul Sfintei Cruci care se sarbatoreste pe 14 septemebrie. Este o pilda pentru viata noastra de aici. Fiecare om sa-si ia crucea si sa se bucure de povara ei. Nu trebuie sa asteptam ca viata sa ne fie usoara si nici sa ne intristam de greutatea ei. Parintele Mihail de la Biserica Sfantul Antonie de pe Sararie spunea duminica aceasta la predica ca multe sunt cererile credinciosilor, mai ales pentru aceasta viata, pentru sanatate si usurarea greutatilor. Dar daca am avea ocazia sa stam in fata Domnului si El ne-ar intreba „ce vrei omule?” cel mai important raspuns ar trebui sa fie: mantuirea! Pentru ca daca ne dorim mantuirea nu vom mai fi atat de legati de bucuriile trecatoare ale acestei lumi. Tot din predica parintelui am retinut ca nu intotdeauna ceea ce cerem in rugaciune este spre binele nostru. Domnul vede in profunzime nevoia noastra, stie ce are sa se intample cu viata noastra. Uneori se dovedeste eronata dorinta noastra si dupa un timp unii realizeaza ca ar fi fost pierduti daca Dumnezeu le-ar fi indeplinit acea dorinta adresata candva. De aceea, e bine sa cerem lui Dumnezeu in primul rand MANTUIREA, restul vine de la sine. Domnul stie mai bine decat noi de ce avem nevoie. Incredintati-va Lui!

Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mantuitorul sufletelor noastre, marturisim inaintea Ta, intru acesta zi a rastignirii Tale, in care ai patimit si ai luat moarte pe Cruce pentru pacatele noastre, ca noi suntem cei ce Te-am rastignit cu pacatele noastre cele multe si cu faradelegile noastre cele rele.

De aceea ne rugam bunatatii Tale celei nemarginite, ca sa ne faci si pe noi partasi sfintelor Tale Patimi, cinstitelor rani si mortii Tale celei de viata facatoare, pentru ca sa ne invrednicim, prin Darul Tau, sa castigam si noi asemnea Tie, pentru dragostea Ta, precum Tu cel milostiv le-ai rabdat pentru mantuirea noastra, intarindu-ne pururea cu aceeasi putere si rabdare ce ai avut cand Te-au rastignit nemultumitorii evrei.
De aceea intareste-ne, Doamne, ca sa putem ridica cu bucurie de astazi inainte Crucea Ta cu deplina pocainta. Intristarea mortii Tale sa o simtim, precum au simtit-o Preasfanta Ta Maica, ucenicii Tai si mironositele femei; si ne inviaza simtirile noastre cele sufletesti, ca sa cunoastem moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut si zidirile cele neinsufletite, care s-au miscat la rastignirea Ta; cum Te-a cunoscut talharul cel credincios si, rugandu-ti-se, l-ai primit in Rai.
Da-ne, Doamne, si noua, darul Tau, precum ai dat atunci talharului, si iarta pacatele noastre pentru Sfintele Tale Patimi, si ne primeste prin pocainta impreuna cu el in Rai, ca un Dumnezeu si Ziditor ce ne esti. Asemenea fa cu toti crestinii, vii si morti precum se roaga tie in toate zilele Sfanta Biserica si le lasa lor toate pacatele si-i invredniceste pe ei de Imparatia Ta si sa vada Lumina Ta si sa mareasca slava Ta. Ne inchinam Crucii Tale, Hristoase, si zicem catre Dansa: marire Ei pentru dragostea ta.
Bucura-te preacinstita Cruce a lui Hristos, ca prin tine s-a mantuit lumea,ridicand asupra ta pe Iisus tintuit. Bucura-te, pom preamarit, pentru ca Tu ai tinut rodul vietii ce ne-a mantuit din moartea pacatului.
Bucura-te toiagul cel tare ce ai sfaramat usile iadului. Bucura-te cheia imparateasca ce ai deschis usa Raiului. Ne bucuram si noi pentru ca vedem pe vrajmasii Tai surpati jos, iar pe prietenii Tai ca imparatesc in ceruri. Pe vrajmasii Tai biruiti de puterea Ta, iar pe crestinii ce ti se inchina inarmai cu puterea Ta. O, Rastignitul meu Hristoase, cate ai patimit pentru noi, cate rani, cate scuipari, cate batjocuri si necinste ai rabdat pentru pacatele noastre, pentru ca sa ne dai noua pilda de adevarata rabdare! De aceea cum putem noi sa fugim de Cruce, vazand pe Hristos ca este ridicat pe ea? Cum sa ne para grele chinurile vazand pe Stapanul nostru ca le iubeste si le cere si le socoteste Lui de mare cinste? Rusine ne este, cu adevarat, de ne vom intrista de relele ce ne pricinuiesc oamenii, sau de ispitele ce ne aduc duhurile rele, trupul si gandurile noastre cele rele, sau pentru saracia si bolile ce ne vin din voia lui Dumnezeu, deoarece acestea toate le trimite pentru ca sa ne apropie mai mult de El; pentru ca sa-L slavim si sa ne pedepsim in aceasta viata pentru binele nostru, pentru ca sa ne odihnim cu mai multa marire intru imparatia Lui cea vesnica. Si de vreme ce este asa, inmulteste-ne, Doamne, ostenelile, ispitele si durerile, dar sa ne inmultesti impreuna si sa ne prisosesti si rabdarea si puterea, ca sa putem rabda toate care ni se pot intampla. Pentru ca recunoastem ca suntem neputinciosi de nu ne vei intari, orbi de nu ne vei lumina, legati de nu ne vei dezlega, fricosi de nu ne vei face indrazneti, rai de nu ne vei preface in buni, pierduti de nu ne vei ierta, robi de nu ne vei rascumpara cu bogata si Dumnezeiasca Ta putere si cu darul Sfintei Tale Cruci, careia ne inchinam si o marim acum si pururea si in vacii vecilor. Amin.

Read Full Post »