Ajutati un fluture sa zboare..

Stiu ca sunt multe campanii pentru ajutorarea celor bolnavi, mai ales in mediul online. Stiu si ca uneori ne vine sa zicem: iarasi se cer bani? iar se cere ajutor? iar o campanie umanitara? oare o fi adevarat cazul? Cateodata, poate e bine sa fim circumspecti, au fost si cazuri de inselaciune, mai ales pe internet. Dar.. exista un mare dar! Atunci cand un caz ajunge la noi si este real, real de tragic si de cutremurator, e bine oare sa lasam „ajutorul” pe seama altora? E bine sa zicem: o sa treaca si asta? Eu si asa nu pot sa fac mare lucru..

Cred cu tarie ca nu intamplator auzim de problemele unori oameni, fireste nu le putem sti pe toate, dar nu este o intamplare ca anumite cazuri vin la noi si e bine sa nu trecem nepasatori pe langa.. Putem face oricat de putin pentru a ajuta la indreptarea lucrurilor. Ce putem face? Pai sunt mai multe optiuni, din care suntem liberi sa alegem: putem face o donatie (nimic mai simplu cand ai si un cont bancar pe internet, nici nu este nevoie sa te deplasezi la banca), putem transmite mesajul mai departe (sa nu subestimam puterea virala a unor astfel de cazuri), putem sa stim ceva care ar putea rezolva problema (eventual un tratament in cazul unei boli, etc), putem trimite un lucru de care este nevoie, putem adresa o vorba buna, putem face o rugaciune.. sunt asa de multe lucruri pe care le PUTEM face chiar ACUM!

Asa incat, am aflat de curand, printr-o intamplare (care nu este „intamplatoare”) de o fetita grav bolnava, Alexandra-Denisa Bibirig, din Iaşi,  fetita „fluturas” cum i se mai spune.

Iata mai jos cazul fetitei, preluat de pe blogul Sapte Pietre, initiatorul campaniei ARIPI DE FLUTURE. Va rog sa facem ceva acum, fiindca PUTEM!

Este tare greu atunci când un ajutor, oricât de mare – e departe de a fi suficient. Cu toate acestea, orice ajutor, oricât de mic – este vital! De aceea, nu-mi pot permite să ascund fluturaşul de ochii lumii! Nu-mi pot permite nebunia de a-l considera doar un subiect de ştire, după ce copilul ăsta mic şi atât de chinuit mi s-a lipit de suflet!

Privesc fotografia. O mamă şi-un copil. Şi-mi vine în minte imaginea Maicii Domnului cu Pruncul în braţe. Icoana familiei. Plâng. Şi scriu. Şi-mi promit că nu o să renunţ!

Unii dintre voi aţi citit deja reportajul pe care l-am publicat în ziarul Evenimentul. O cunoaşteţi, astfel, pe Alexandra-Denisa Bibirig, din Iaşi. Ea suferă de o boală necruţătoare – epidermoliză buloasă sau, mai pe înţelesul tuturor, boala copilului-fluture. Pentru că, asemenea unui fluture, Alexandra este sensibilă la tot ce o atinge. O îmbrăţişare, o haină, o lovitură banală pot duce la înroşire, la apariţia unor beşici, la spargerea lor şi la descompunerea pielii. De aceea, trupuşorul îi arată de parcă ar fi ars. O dată, de două ori, de multe ori… Chinul nu este doar la suprafaţă, ci şi intern. Rănile îi apar în ochi, pe organe, în gură. Mănâncă doar pasat, dar are momente în care nici apa nu o poate înghiţi.

La cei trei ani ai săi, Alexandra-Denisa cunoaşte suferinţa ca făcând parte din ea! Nu se poate juca prea mult, de teamă să nu se lovească. Şi când ar vrea să se joace, copiii fug de ea. Adulţii o jignesc şi judecă. Judecă mult… Limitările sunt uriaşe. Alimentaţia e doar una specială, bio, plină de contraindicaţii. Medicamentele sunt multe şi foarte scumpe. Boala e consumatoare, iar imunitatea e zero. Lichidul care se pierde prin răni trebuie suplimentat prin tratament. Alexandra are nevoie de albumină. De patru cutii în fiecare lună, când merge la spital. O singură cutie de albumină costă 345 de lei! Pe lângă aceasta, e nevoie de vitamine, suplimente, pansamente atraumatice – care se găsesc doar în străinătate –, creme dermato-cosmetice… O cremă costă în jur de 80 de lei, iar pentru o lună se folosesc măcar şase.
Înşiruirea poate continua la nesfârşit. Cheltuielile minime pentru Alexandra ajung, într-o lună, la 3.500 – 4.000 de lei. La care se adaugă rata la bancă, plăţile curente, nevoia de a oferi un trai decent şi Andreei – surioara de 10 ani a fluturaşului.

De câte ori o revăd pe Alexandra, mă simt vinovată. Pentru tot ceea ce am şi nu apreciez. Pentru tot ce nu apreciez, dar consider că merit. Pentru tot ce comentez, mereu, plângându-mi de milă…
Rănile Alexandrei curg şi i se lipesc de haine. Pentru a fi schimbată de pijamale, fetiţa este băgată îmbrăcată în cadă. Apa, tratată cu ceaiuri, sare de mare şi multe alte produse farmaceutice o ajută să i se desprindă materialul textil de pe piele, fără a o răni foarte tare. Procedura se repetă seara, la culcare, dar şi de mai multe ori pe zi, atunci când e cald. Fetiţa are două rânduri de hăinuţe care nu îi irită pielea şi care se folosesc unele noaptea, altele ziua, pe dedesubt. Ar trebui mai multe, dar cum, când doar o bluză şi un pantalon costă 600 de lei?!
Să mai continui?… Povestea, detaliată, este aici…

E nevoie de atâtea… şi, oricât de multe ar fi, niciodată nu e suficient. Dar, cum spuneam la început, de undeva trebuie pornit. Nu putem spune nu ajut, doar pentru că nu putem oferi tot.
Pentru că a venit vara şi pentru că cele două rânduri de hăinuţe care nu irită pielea sunt, pe lângă insuficiente şi destul de uzate, m-am gândit să încep campania prin a visa la 600 de lei, pentru a cumpăra un astfel de set – bluză şi pantalon + cotiere şi mănuşi.
E un gând minim. Dacă îmi este permisă exprimarea. În cazul în care pic cu pic, 10 lei, 20 de lei, 50 de lei… cât poate şi-şi doreşte fiecare să se implice – vor face o sumă mai mare de 600 de lei, voi anunţa şi alte cumpărături pe care le-am putea face. Sincer?! Visez la bani mulţi, care să poată reda zborul fluturaşului… Dar, coborând cu picioarele pe pământ, ştiu că va fi greu să adun şi cei 600 de lei…

Mă ajuţi, te rog? Un bănuţ, o vorbă transmisă mai departe, prietenilor, poate o cunoştinţă care să sponsorizeze direct cu un medicament, o cremă, un pansament, o cutie de lapte praf, o pasăre de ţară… orice gest simplu, care pentru un om sănătos ar putea însemna o glumă proastă, pentru Alexandra-Denisa poate fi o mângăiere. De răni e sătulă!…

De astăzi, demarez campania Aripi de fluture! Pentru a ne aminti să fim OAMENI – în fiecare zi! Şi, ca să existe un termen limită, voi spune 28 mai, ca pe 1 iunie să-i dăruim, un cadou frumos, Alexandrei! Oricum, ideea de final de campanie ştiţi deja că nu există, pentru că mereu mă interesez de copilaşii care, într-un anume moment, sunt pomeniţi pe Şapte pietre.
De astăzi, încep să bat pe la uşi – online şi offline – pentru fluturaşul Alexandra-Denisa. Ştiu că vor fi multe uşi ferecate, dar mă rog şi la câteva inimi deschise. În această campanie îl iau ocrotitor pe Sfântul Nectarie, pe sfântul a cărui icoană se află la loc de cinste în inima mea, dar şi în casa familiei Bibirig. Şi vă iau ocrotitori pe voi, cei care îmi sunteţi sprijin şi forţă în momentele în care simt că mă prăbuşec.

[Fotografiile sunt realizate de către colegul Tudor Ghioc.]

UPDATE:
* Cei care doresc să se implice în această campanie, mă pot contacta printr-un comentariu la postare sau un mesaj în privat, pentru a stabili detaliile. Dacă sunteţi din Iaşi, ne putem întâlni. Dacă sunteţi din altă localitate vă voi spune un cont personal în care pot fi depuşi bănuţii.

* Cei care nu vor să se implice în campanie, dar vor să ajute familia fluturaşului, pot depune banii în contul:
Bibirig Daniela
RO22 OTPV 1400 0028 8942 RO01
Mama poate fi contactată la numărul de telefon: 0761 494 288.

Pentru campania de pe Şapte pietre, fiecare leu va fi atent calculat şi cheltuit. Alexandrei i se vor oferi doar produse, nu şi bani. Aşa cum v-am obişnuit şi în alte dăţi, la final va exista o postare în care voi justifica fiecare bănuţ şi voi mulţumi celor care s-au implicat.

Sa ajutam acest fluturas sa-si continue zborul.

Manastirea Acoperamantul Maicii Domnului are nevoie de ajutor

Mănăstirea”Acoperământul Maicii Domnului” din Vedrin-Namur  este prima mănăstire românească din Benelux. Din mila lui Dumnezeu, cu ajutorul oamenilor Săi, aceasta aparţine comunităţii româneşti din mai 2011, în urma cumpărării unei foste mănăstiri catolice de rit bizantin.
În lunile care au trecut, rugăciuni, slujbe, conferinţe, întâlniri duhovniceşti, cateheze pentru copii şi tineri, cursuri de iconografie şi de muzică bizantină s-au desfăşurat pentru folosul, dar mai ales pentru bucuria  multora.
În 2012, cu ajutorul Domnului, vom organiza două tabere (una pentru copii şi una tematică, de iconografie), precum şi conferinţe şi evenimente duhovniceşti şi culturale care să marcheze prezenţa  ortodoxă pe aceste pământuri.  Însă a ctitori este lucru greu şi anevoios. La sfârșitul lui iunie trebuie plătită a doua rată de aproximativ 55.000 € la împrumutul pentru achiziționarea mănăstirii.

Facem un apel călduros pentru contribuții la plata ratelor.

Ne-am bucura sa fiți părtași la această lucrare venind şi văzându-o, rugându-vă împreună cu noi şi făcând donații în contul:
IBAN BE91 363-0864888-76,  SWIFT (BIC): BBRU BEBB,
beneficiar A.S.B.L « C.O.P.M.D. (Communauté orthodoxe « Protection de la Mère de Dieu »).
În „Communication” scrieţi un pomelnic pentru lista de ctitori.
Pentru orice alte informaţii, îl puteti contacta pe părintele Ciprian Grădinaru (0032.498.75.93.71 sau pr.ciprian@manastirea.be),  desemnat de I.P.S. Iosif pentru demersurile legate de rambursarea împrumutului şi administrarea Mănăstirii.
   Şansa aceasta – de a deveni ctitori „pururea pomeniţi“- nu ni se dă des!         

Mulţumim celor care ne-au ajutat deja şi celor care ne vor ajuta. Domnul să răsplătească!
Adresa mănăstirii: 5020 Vedrin (Namur), Rue Su’l Tidge 86
http://www.manastirea.be/

 

Minunile sunt la tot pasul, trebuie doar sa deschidem ochii si sa le vedem

As vrea sa va marturisesc o minune facuta de Sf. Nectarie cu mine, recent. Aflandu-ma in alta tara, preponderent catolica, am cautat in oraselul in care ma aflu o biserica ortodoxa. Desi ma gandeam ca sansele sunt mici sa gasesc aici o biserica ortodoxa, aveam speranta ca o voi afla si am gasit pe internet adresa.

Era intr-o duminica si imi doream sa ajung cat mai repede la slujba. Cand am ajuns pe strada respectiva, m-am invartit cam o jumatate de ora prin acel cartier, dar nu gaseam nimic.. Ma rugam la Maica Domnului, Iisus Hristos si Sf. Nectarie ca sa ma ajute sa gasesc bisericuta..

La un moment dat vad pe zidul unei cladiri semnul crucii si citesc ca este sediul Centrului Ortodox din oraselul respectiv. Bucuroasa, urc scarile, dar spre deziluzia mea era un afis la intrare pe care scria ca in ziua respectiva slujba se tine in alta parte si se dadea adresa exacta.

M-am gandit ca nu este momentul sa ma dau batuta si cu ajutorul GPS-ului dupa ce am strabatut aproape tot orasul am ajuns pe o straduta linistita unde nu parea sa fie nici o biserica pe nicaieri..  De asemenea, pe drum am avut si cateva peripetii, semn ca cel viclean nu vroia ca eu sa ajung la slujba.. strazi in reparatii cu deviatii pe alte strazi, la un moment dat am intrat din greseala pe o strada cu sens unic, dar pe sensul opus. Noroc ca mi-am dat seama la timp si am intors rapid. Tot drumul m-am rugat la Sf. Nectarie sa prind si eu macar o particica din slujba. In final, pe zidul uneia din case vad din nou aceeasi cruce de la amplasamentul anterior. Bisericuta era la parterul unei case, o incapere cam cat o sufragerie de mare, dar frumos amenajata cu peretii acoperiti de icoane micute. Am fost foarte fericita ca am gasit-o si multumeam Domnului si Sf. Nectarie cu lacrimi.

Dupa terminarea slujbei, vad pe un perete o icoana (cam de marime A4) cu Sf. Nectarie de Eghina. Nici nu va puteti inchipui ce mult m-am bucurat!! Fiind o biserica ortodoxa rusa, majoritatea sfintilor din icoane, daca nu cumva toti, erau de origine rusa. Avand in vedere ca este si o biserica atat de mica, sansele erau mici sa gasesc acolo chiar o icoana cu Sf. Nectarie. Mai mult, dascalul mi-a zis ca icoana respectiva este adusa chiar din Grecia.. Consider ca Sf. Nectarie mi-a fost alaturi din nou si am vrut sa impartasesc aceasta minune micuta cu ceilalti credinciosi. Sfinte Nectarie roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Va recomand sa cititi cartea “Sfantul Nectarie; Minuni in Romania”, editie ingrijita de Ciprian Voicila. Acolo veti putea afla si despre alte experiente minunate prin care au trecut cei care se roaga cu credinta Sfantului Nectarie.

Sfintele de la Diveevo

Sfanta Maria Egumena

In lume, Sfanta Stareta Maria se numea Elisabeta Alexeievna Usakova. Ea a fost aleasa drept stareta si de fapt a administrat manastirea pustiita in anii dificili.  Dupa tulburarile din Diveevo, in 1862 Stareta Elisabeta Alexeievna a fost tunsa in monahism si in acord cu ordinul Sfantului Sinod a fost ridicata la rangul de stareta. Din acel moment, obstea a inceput sa infloreasca. S-a cumparat pamant, au fost construite  noi cladiri, au fost reparate bisericile, au fost introduse cantarile pe mai multe voci si a fost creat un atelier de icoane. Sf. Maria insasi a dobandit multe virtuti si a devenit ca o mama adevarata pentru surorile ei. Este cunoscuta inainte-vederea sa si ca prin rugaciunile ei toate problemele complexe legate de administrarea manastirii se rezolvau  ca prin minune, de la sine.

Fericita Pelaghia Ivanovna

In lume, purta numele de Pelaghia Ivanovna Serebrennikova. S-a nascut in Arzamas si inca din copilarie era poreclita “nebuna” dupa comportamentul sau iesit din comun. Parintii ei au maritat-o, dar dupa vizita la parintele Serafim, ea a inceput sa-si petreaca noptile in rugaciune si sa faca pe smintita,  ca si cum si-ar fi pierdut mintile. A nascut doi baieti. Curand, acestia au murit. Pelagia a suferit lovituri crunte si a inceput sa hoinareasca pe strazi, purtandu-se ca o nebuna si fiind batjocorita si luata in deradere. Isi petrecea fiecare noapte in rugaciune, in pragul bisericii.

In 1837 Pelagia a fost primita in obstea din Diveevo unde si-a continuat viata ascetica asemenea unei “smintite”: traia pe strada intr-o groapa plina de mizerie, spargea geamurile chiliilor, se batea cu capul de peretii cladirilor, intotdeauna mergea descult, isi intepa picioarele in cuie si isi pedepsea trupul in orice fel, hranindu-se numai cu paine si apa, neparticipand niciodata la mesele manastirii. Adeseori, cand mergea pe la chilii sa cerseasca paine, ea indura lovituri, impunsaturi si impingaturi, numindu-se pe sine “smintita” si “nebuna”. Unele surori o cinsteau, altele o socoteau stapanita de un demon inainte-vazator. Fericita Pelagia Ivanovna era cinstita de toate maicile cele binecuvantate din Diveevo: Praskovya Yakovlevna, Praskovya Semenovna, Praskovya Ivanovna, care o strigau “mamica”.

Inca din timpul vietii, Fericita Pelaghia obisnuia sa-i vindece pe toti cei care veneau la ea. Astfel, artistul M.P. Petrov s-a vindecat de paralizia mainii.  Ea vedea toata viata oricui si proorocea. Aparea in vise si aduce vindecare. A reusit sa stinga un foc de la distanta. Surorile din obste si insasi egumena se sfatuiau cu fercita inainte-vazatoare. Faima inaintei-vederii sale s-a imprastiat peste tot si binecuvantata era vizitata de multi oameni din toate colturile Rusiei. Cu patru ani inainte de moarte, Pelagia a proorocit raspandirea iacobinismului si a terorismului in Imperiu. Acestea aveau sa duca pina la urma la uciderea Tarului Alexandru al II-lea, pentru care Pelaghia plangea si se ruga neincetat.

Dupa 20 de ani de viata aspra, Fericita Pelaghia, la indemnul lui Serafim care i-a aparut in vis, s-a inchis intr-o chilie, a inceput sa ocoleasca oamenii, a devenit tacuta, statea si plangea pe podea langa usa de la intrare si isi petrecea noptile in rugaciune. Se hranea in principal cu paine neagra, din care facea bilute ce ii serveau drept metanii pentru rugaciunea lui Iisus. Nu s-a spalat si nu si-a taiat unghiile niciodata. Binecuvantata a trait in obste pina la moarte si potrivit Sf. Serafim “multe suflete s-au salvat prin mijlocirea ei”.

Inainte de moartea sa a promis tuturor celor care isi vor aminti de ea ca si ea isi va aminti si se va ruga pentru ei. Fericita Pelagia a adormit intru Domnul la 30 Ianuarie 1884.

Schimonahia Marta

Maria Semenovna Meliukova  a avut o legatura duuhovniceasca apropiata cu Sf Serafim si cu ucenicul sau. Ea s-a alaturat obstii in 1823 si la varsta de 13 ani si-a luat asupra-si votul tacerii. „Intotdeauna se afla  in  profunda si neintrerupta rugaciune” Viata sa ascetica intrecea in strictete cele mai aspre vieti ale surorilor sale si ascultarea sa fata de Sf. Serafim era nestramutata. Era atat de apropiata duhovniceste de Sf. Serafim incat parintele i-a dezvaluit toate tainele despre viitorul manastirii si toate descoperirile primite de la Nascatoarea de Dumnezeu. Dupa moartea sa la 21 august 1829, Sf. Serafim a dezvaluit maicilor din Diveevo ca a tuns-o in marea schima  si ca acum „sufletul ei era in Imparatia Cerurilor, alaturi de Sfanta Treime, la tronul Domnului si toti vor fi ajutati prin ea!”

Toti s-au bucurat atunci ca s-a ivit in ceruri o noua mijlocitoare pentru manastire si pentru intreaga lume, in timp ce staretul Serafim a chemat pe toti la inmormantarea schimonahiei Marta, promitandu-le celor prezenti iertarea pacatelor. In timpul inmormantarii, batrana Praskovya Semenovna, sora raposatei, a vazut clar pe usile imparatesti pe Imparateasa Cerurilor  si pe maica Marta stand in aer. Praskovia Semenovna a inceput apoi sa faca pe nebuna, sa profeteasca si sa-si rupa hainele. Apoi, toti au auzit tipetele si scrasnetele iesirii demonilor. Cand a aflat acestea, Sf. Serafim a zis: „Acesta a fost Dumnezeu si Imparateasa Cerurilor care au vrut sa preacinsteasca pe Fecioara Maria și pe maica Marta. Si daca eu, sarmanul Serafim, am fost la inmormantare, am vazut cum multi au primit vindecare de la duhul ei!” Mai tarziu, prin Sfantul Duh, Sfantul Serafim a primit inca o data incredintarea ca maica Marta „ se afla in Imparatia Cerurilor, langa Tronul Domnului si langa Imparateasa Cerurilor, alaturi de sfintele fecioare! Este o mijlocitoare pentru toata omenirea!” Si a indemnat pe toti sa se roage la mormantul ei.

Sfanta Maica Elena

Elena Vasilievna Manturova a continuat traditia Maicii Alexandra cu binecuvantarea Sfantului Serafim. Domnul a osebit-o pentru Sine. Avand inca din copilarie „ un caracter extrem de vesel, dragoste de lume, de socializare si o atractie pentru distractie” ea se pregatea sa se marite cand, dintr-o data, fara nici un motiv anume si-a respins mirele. Curand, Domnul si-a condus aleasa in afara lumii, aratandu-i intr-o viziune un sarpe monstruos gata sa o devoreze, dar fu salvata de Maica Domnului. Apoi Elena Vasilievna a fagaduit sa mearga la manastire. A respins viata lumeasca in totalitate, citea mult din operele Sfintilor Parinti, se ruga si  muncea. Trei ani a pregatit-o Sf. Serafim pentru intrarea ei in obste, fapt petrecut in anul 1825. El a proorocit calea vietii sale si i-a poruncit sa urmeze intocmai viata maicii Alexandra. Maica Elena petrecea in rugaciune neincetata, in contemplare si tacere deplina.  O data, cand Elena o cauta pe sora sa de chilie Ustinia, care era bolnava de tuberculoza, aceasta a fost luata in Rai si i-a spus ca Domnul le gatise loc pentru amindoua.

Viata ei a luat sfarsit intr-un mod minunat: sub ascultarea Sf. Serafim, ea a murit in locul fratelui sau Mihai Vasilievici Manturov. Inainte de moarte, ea a fost dusa in incaperile raiului, unde l-a vazut pe Dumnezeu sub chipul unui foc de nedescris, unit cu Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu care i-a aratat lotul de pamant al prezentelor, fostelor si viitoarelor maici din Diveevo. Ea a adormit intru Domnul  pe 28 mai 1832, iar in timpul inmormantarii a zambit de trei ori in sciriu ca si cum ar fi fost vie.  Curand Sf. Serafim a aratat ca Sfanta maica Elena „ se numara printre cei care sunt vrednici sa stea  alaturi de Sfanta Treime, ca si fecioară” si ca este in ceata de fecioare a Imparatesei Cerurilor, iar Dumnezeu o daruise pe Sf. Marta cu sfinte moaste nestricacioase pentru ascultarea ei desavarsita.

Fericita Parascheva Ivanovna (Pasa din Sarov)

Fericita Parascheva provenea dintr-o familie de tarani din provincia Tambov si i se spunea Irina. Parintii ei au maritat-o si a trait alaturi de sotul ei timp de 15 ani fara sa aiba nici un copil. 5 ani mai tarziu sotul ei moare si Irina sufera mult. In timpul unui pelerinaj la Kiev, a inceput sa urasca lumea aceasta si a hotarat sa-si dedice viata in intregime Domnului. Din voia Domnului, mosierii au dat-o afara si timp de 5 ani a trait in satul sau natal pe ulite, indurand saracia. Intr-un sfarsit, la Kiev ea a fost tunsa in taina sub numele de Parascheva. A trait timp de 30 de ani in padurea din Sarov intr-o pestera sapata cu propriile maini, suferind multe lipsuri. Inca din acea perioada, ea a inceput sa fie considerata nebuna pentru Hristos si inainte-vazatoare, oamenii cinstindu-o si cerandu-i sa se roage pentru ei. In acea vreme, Domnul a ingaduit sa indure incercarea  data si Sfantului Serafim: a fost batuta cu cruzime de hoti, aproape  de moarte. Pentru cativa ani Parascheva a trait retrasa in padurea din Sarov, dar cu 6 ani inainte de moarte a inceput sa locuiasca pentru perioade mai lungi in Diveevo, iar dupa trecerea la Domnul moastele ei au fost mutate acolo.

Ea avea grija de niste papusi pentru copii, carora le spunea copiii ei. Isi petrecea noptile in rugaciune si le supraveghea pe surori sa participe zilnic la slujbe si sa se trezeasca la miezul noptii pentru rugaciunea de noapte. Fericita impletea ciorapi in timp ce rostea rugaciunea lui Iisus. De asemenea ea pribegea adesea, umbland dintr-un loc intr-altul, schimband chiliile. Obisnuia sa taie iarba cu o secera, timp in care facea inchinaciuni pina la pamant si se ruga. Fericita Pasa proorocea cu ajutorul papusilor si conform marturiei din „Cronica” au fost atat de multe cazuri de inainte-vedere incat a fost imposibil sa se adune si sa fie scrise toate. Lumea spirituala era deschisa pentru ea si vedea sufletele si gandurile celor care o inconjurau. Deseori era auzita cum vorbea cu sfintii si cu Maica Domnului.

Potrivit cu traditia din Diveevo, in timpul preacinstitei praznuiri a Sf. Serafim din 1903, tarul si tarina au intalnit-o pe fericita Pasa care a proorocit nasterea unui mostenitor, caderea Rusiei si a Dinastiei, precum si devastarea Bisericii si o mare de sange. Dupa aceasta, Maiestatea Sa a cerut sfat pentru toate problemele grave cu care se confrunta. Inainte de moarte, fericita Parascheva a facut metanii in fata portretului tarului, prezicand sfintenia lui. Fericita Parascheva Ivanovna a trecut la Domnul in 1915.

Sfintele cuvioase de la Diveevo cat si numeroasele minuni savarsite le aduc aminte monahilor si tuturor crestinilor adevarati ca Ortodoxia , credinta adevarata nu este din lumea aceasta.

Pe ansamblu, obstea din Diveevo a dat lumii multe femei sfinte, a caror nume sunt cunoscute Domnului.  Aceste maici sfinte care au stralucit prin sfintenia vietii lor, prin minuni si inaintevedere, ne-au dat un exemplu a ceea ce inseamna crestin adevarat si  viata ortodoxa adevarata.

Nota: continuare a traducerii textului “TOWARDS THE GLORIFICATION OF THE HOLY NUNS OF DIVEYEV” aflat aici: http://www.roacusa.org/diveevo.htm

 

Sfanta Alexandra Schimonahia, Stareta si Intemeietoarea Manastirii Diveevo

Agatha Semionovna Melgunova pe cand traia in lume, a fost o proprietara instarita de pamanturi din tinuturile Iaroslavl, Vladimir si Riazan. Ramasa vaduva de tanara, in jurul anului 1760, ea a intrat la manastirea de maici Florovski din Kiev, unde a fost tunsa in monahism sub numele de Alexandra, incepand sa duca o viata ascetica plina de zel. Totusi, nu-i fusese randuit sa ramana mult timp acolo: Maica Domnului i-a aparut intr-o vedenie si i-a aratat vointa sa, spunandu-i ca ea e aleasa sa intemeieze o manastire noua.

Sub indrumarea Maicii Domnului si dupa numeroase pelerinaje, Sf. Alexandra a ajuns in sfarsit la locul ales de Maica Domnului pentru intemeierea noii manastiri – „al patrulea ei lot de pamant de pe lumea cealalta” Acest loc era satul Diveevo din provincia Nizhni-Novgorod. In acele vremuri, nu departe, inflorise si manastirea de calugari din Sarov. Erau multi pustnici care traiau dupa reguli stricte si in cantarea znameni (cantare bisericeasca ruseasca), manastirea fiind fondata in 1705. Se pare ca acolo traditia monahala dateaza inca de pe vremea sfintilor isihasti din Pesterile Kievului.

Nu departe de acest loc, sub indrumarea pustnicilor din Sarov, Maica Alexandra si-a inceput viata isihasta intr-o chilie aflata langa o biserica ridicata in cinstea icoanei Maicii Domnului din Kazan. Ea a donat din averea sa pentru construirea si renovarea bisericilor, a ajutat multi orfani, vaduve si oameni saraci, traind doar de pe urma muncii mainilor sale, infruntand conditiile grele ale muncii fizice (curata staulul vitelor si spala haine). Taranii din Diveevo si-au amintit mult timp despre smerenia sa adanca si despre faptele ei bune facute in taina.

Curand, au inceput sa i se alature si ucenice, astfel ca se formase o comunitate mica. Saracia de buna voie, primirea pelerinilor, lucrul mainilor, neintrerupta rugaciune a lui Iisus – iata ce a insuflat Maica Alexandra obstii din Kazan – „ os din osul si carne din carnea desertului Sarov”. Toate acestea au adus obstea pe calea si traditia vietii monahale ortodoxe, inca de la inceput.

Inca din timpul vietii Maica Alexandra a fost cunoscuta si cinstita drept ca o pustnica foarte iscusita in viata duhovniceasca. „Veneau la ea tot felul de oameni: nu doar cei simpli, ci si oameni sus pusi, comercianti sau chiar functionari, sa asculte indemnurile sale,  sa primeasca binecuvantarea sa si sa fie numarati printre cei care erau primiti de ea.

Sfanta Alexandra a adormit pe 13 iunie, 1789. Inainte de moartea sa, ea a prezis constructia unei manastiri mari si de asemenea tulburarile care vor avea loc acolo. Cu o saptamana sau doua inainte de moarte, a fost tunsa in marea schima ingereasca sub numele de Alexandra.

Sf. Serafim insusi a vorbit despre ea cu o profunda cinstire in timpul vietii ei, iar dupa moartea sa, el a marturisit ca ea se afla langa tronul Domnului si a invatat pe o sora sa le ceara tuturor sa i se roage:” Imbracamintea ei avea multe carpeli, salul era vechi, in timp ce ochii ei erau mereu inlacrimati si pina in ziua de astazi ii sarut urmele picioarelor ei. Ea se odihneste in moastele ei. Mergi la mormantul ei in fiecare zi, ingenuncheaza si spune:” maica si stapana noastra, iarta-ma si roaga-te pentru mine, asa cum ai fost iertata de Domnul, asa sa fiu si eu iertata si adu-ti aminte de mine in fata tronului lui Dumnezeu. In manastire s-au scris marturii despre minunile si vindecarile facute de Maica Alexandra dupa moartea sa. De exemplu, in 1879, fiind la un pas de moarte, locotenentul in rezerva F.N. Sergeyev s-a vindecat de o boala incurabila. El a primit indemnul Sf. Serafim sa mearga la Diveevo la Maica Alexandra unde s-a vindecat prin ungere cu mir din moastele Sf. Alexandra. In acel moment el insusi a vazut moastele – „scheletul intreg, oasele de culoarea chihlimbarului iar din craniu izvora sfantul  mir din 3 parti: din mijlocul fruntii si din cele doua orbite.” O data Sf. Alexandra i-a aparut in vis unei femei grav bolnave si i-a poruncit sa se duca la Sf. Serafim ca sa se vindece. Sfanta Alexandra a continuat sa faca minuni si semne si prin icoana sa, care a inceput sa fie cinstita drept facatoare de minuni.

Nota: am tradus acest text in romana dupa un pasaj din „TOWARDS THE GLORIFICATION OF THE HOLY NUNS OF DIVEYEV” aflat aici: http://www.roacusa.org/diveevo.htm